articol premiat in revista Prevention, numarul 20, iunie 2009

Felicitari pentru revista. Contine multe articole interesante, utile, documentate, elaborate de o echipa de specialisti.
Articolele din paginile revistei care m-au determinat sa va scriu sunt: editorialul d-nei redactor-sef Dorina Slaveanu ,,Invinge stresul cu obiceiuri sanatoase" si ,,Cum sa scapi de stres". Imi atrag foarte mult atentia articolele despre ,,stres" deoarece pot sa o numesc si defect profesional (tot ce este de specialitate ma intereseaza) si doresc sa ma autoperfectionez, informez si sa tin pasul cu tot ceea ce este nou. Managementul stresului a fost si este domeniul prioritar de studiu din viata mea profesionala dar si de studiu pentru mine, pentru viata mea. Si noi putem deveni vulnerabili la mecanismele invazive ale stresului, chiar daca cunoastem mijloace de autoaparare documentate stiintific. Fiinta umana nu are termen de valabilitate, retete de pastrare a integritatii sanatatii fizico-mentale, fiabilitate pe termen lung si scutul permanent de autoaparare la inamicului nr. 1 mondial - Stresul. Descifrarea lui implica din partea omului - informare din mass-media, consultarea specialistilor (medicilor, psihologilor, psihiatrilor), al apropiatilor dar si o autoanaliza personala.
Apreciez abordarea stresului prin repetarea unei ,,rugaciuni personalizate". Inducerea psihoterapeutica si invocarea spiritualitatii pot fi alternative de succes daca persoana umana este susceptibila si accepta. Rezultate favorabile, eficiente se obtin numai in cazul coparticiparii psihoterapeut-client si numai daca clientul vine din proprie initiativa (dorind sa invinga efectele distructive ale stresului din planul sau personal).
De aceea eu ca si specialist, incurajez parteneriatele educationale sau institutiile abilitate sa faca front comun in vederea rezolvarii sau ameliorarii unor probleme de ordin socio-psihologic si chiar a combaterii unor comportamente cu risc, a delincventei sau anomiei sociale atat in randul tinerilor cat si al adultilor.
Terapia de unul singur si o singura abordare, nu dau rezultate. Este necesara colaborarea cu specialistii (din domeniul medical, administrativ, al protectiei si asistentei sociale, al bisericii, politiei, fundatii si ONG-uri), cu factorii educationali - cu scoala, cu familia, cu cercul de prieteni ... printr-o colaborare pluridisciplinara, ergonomica.
Am aparut in lume ca fiinte unice, dar problemele de viata si sanatate le rezolvam numai impreuna!
Revista Prevention este aici pentru noi pentru a preantimpina sau rezolva multe din grijile noastre cotidiene, dandu-le un sens, facilitand constientizarea fenomenelor si proceselor psihice interioare si al actiunilor/activitatilor din spatiul social asupra organismului uman si nu in ultimul rand contribuind la combaterea maladiei secolului - STRESUL prin campaniile de informare.

psiholog scolar, prof. Georgeta Raduta

Tema propusa spre dezbatere de revista ,,The One Magazine", luna iulie-august 2009 : Rivalitatea dintre femei

Rivalitatea intre femei???? E ceva normal! Asa cum exista selectia speciilor pe cale naturala, de ce nu s-ar aplica aceiasi teorie si la femei? Nu ca ele, dragele, nu ar fi tot fiinte, dar mai sunt dotate si cu cognitie, intuitie, instincte, telepatie si alte capacitati paranormale, deprinderi inascute materne si altele dobandite in relatiile cu celelalte sau ceilalti. Nu suntem unice pe aceasta planeta ca sa fim rivale numai intre noi femeile. Traim intr-o lume a barbatiilor care pot fi si ei rivalii nostri. De ce nu? Stiu ca ma aprobati si ca acceptati ca putem fii in competitie sau rivalitate si cu barbatii (de exemplu: de ce numai barbatii se cred competenti in functii de conducere si cred femeile ca fiind sexul slab si mai putin apte pentru condus un autovehicul, manageriat sau alte functii de conducere de exemplu?) ,,Rivalitatea dintre femei si barbati - o provocare permanenta?" Dar asta poate constitui un alt subiect pentru alte numere ale revistei. Sa revin la subiectul propus. De ce tocmai cu semenele noastre suntem in diverse dispute, conflicte de interese, certuri, hartuiri psihologice, adversitate etc.? Pai suntem, ca nu pot fi toate in acesta viata - roz! S-au inventat si tonuri de gri, tocmai pentru a echilibra balanta. Nu traim intr-o lume perfecta, deoarece ar fi deja fictiune, ceva ireal. Si lumea povestilor contine tonuri de roz si tonuri de gri, alaturi de celelalte palete cromatice. Eu vad ca normale aceste ,,rivalitati", mai ales cand la serviciu esti in permanenta competitie pentru a te valoriza in fata celorlalti/celorlalte, cand unele dintre femei au un partener stabil sau sot, o familie, copii iar altele nu au (sau ceea ce si-au dorit si nu au primit de la viata), cand starea sanatatii unora este grav afectata (temporar sau pentru o perioada mai mare de timp) si a altora nu, cand nivelul material si al cunostintelor in domeniul profesional sunt in continuu progres, cand amanta isi doreste sotul alteia numai pentru ea, cand actuala sefa nu vrea sa cedeze locul alteia cu aceleasi competente in domeniu sau sa conceapa ca functia e trecatoare ... Si se poate observa cu ochiul liber (fara a fi un bun psiholog) ca cele mai hartuite psihologic, agresate fizic sau verbal, barfite sunt cele carora le merge cel mai bine in viata, nu au probleme in general, au o stabilitate financiara si familiala, sunt in pas cu moda si ultimile tendinte din cosmetica si ingrijiri corporale, au o masina personala pe care o si conduc sau nu si multe, multe altele. Fara toate acestea (binele vs. rau, obiectivism vs. subiectivism, prietene vs. dusmance, aptitudini personale vs. lipsa acestora, calitati vs. defecte) nu ar exista acel echilibru in viata fiecaruia, echilibru necesar in asigurarea homeostaziei interne (insight-ul nostru sufletesc) cu mediul extern bazat pe relationare sociala interpersonala si a unei vieti personale active, din care monotonia nici ca ar face parte vreodata. Nu toate femeile suntem la fel, pentru ca nu suntem copii xerox! Asa cum psihologia evidentiaza conceptul de baza ca ,,personalitatea" este unica si originala, iar sistemul personalitatii este un complex de insusiri psihice individuale - se confirma deci ca reprezentantii sexului feminin sau masculin sunt diferiti, inegali in dezvoltarea proceselor psihice, al activitatii umane in general. Femeile au fost , sunt si vor fi rivale atata timp cat exista si viata pe Pamant! Foarte simplu. Divergente vor fi permanent pentru ca toate femeile gandesc diferit despre acelasi subiect, aceiasi tema, acelasi lucru sau il pot face diferit fata de altele, unele pot opina diferit de altele, unele sunt extravertite si comunica liber, deschis lamurind o situatie incerta altele introvertite, inchise in ele, necomunicative si care nu vor sa impartaseasca parerea personala celorlalti, unele reusesc in viata pe sistemul ,,pile si relatii' iar altele isi castiga un statut socio-profesional prin forte proprii, unele au reactii metabolice rapide altele nu sau starea de sanatate deficitara predispune spre ingrasare sau slabire si in concluzie unele sunt grase si altele slabe (iar cele grase sau cele scheletice sunt de obicei complexate) si sirul exemplelor legate de cauzele rivalitatii intre femei poate continua. Altele norocoase pot avea ceea ce altele nici nu au putut obtine vreodata! Asta-i viata adevarata, bazata pe coexistenta cu rivalitatea sau lipsa ei, cu tot ce e bine sau e rau, cu tot ce e frumos sau urat! Si competitia, ,,sora" cu rivalitatea nu poate duce intre femeile din ziua de azi decat la acea selectie de care vorbeam la inceput, selectie care poate confirma de-a lungul timpului valoarea si nonvaloarea, maiestria si capacitatile intr-un domeniu sau lipsa acesteia/acestora dar si imaginile sociale reale ale acestor femei reflectate si generate de colectivul de colegi sau cercul de prieteni, anturajul, familiile fiecareia. Rivalitatea creaza starea de normalitate! Dar sa nu devenim vesnic puse pe sustinerea rivalitatii intre femei, pentru ca am risca sa devenim solitare pentru mult timp! Trebuie doar sa acceptam ca si rivalitatea alaturi de criza financiara, criza politica si criza de timp din perioada actuala ne urmaresc ca o singura umbra, indeaproape.

Reflecţii personale

1) Comunicarea cu sine, premisă a comunicării interpersonale

Maxima: ,,Gândește pozitiv!”
Gândind pozitiv, relațiile cu ceilalți vor fi bune, pozitive, bazate pe înțelegere. Gândirea pozitivă imprimă un moral ridicat și manifestă optimism privitor la acțiunile întreprinse, încredere în acțiunile proprii. Gândirea pozitivă devine astfel o sursă puternică de energie internă.
Gândirea negativă destructurează relațiile interpersonale, determină consolidarea unor comportamente negative, antisociale.

2) Cuvintele care produc un acord imediat în comunicare

Cuvintele cheie din discursul oamenilor politici de la televizor sesizate de mine sunt:
,,implementare”, ,,criză financiară”, economie globală”, ,,state grav afectate de gazul rusesc”, ,,concedieri masive”, ,,leul costeliv”, ,,criza mondială”, ,,noua criză”, ,,recesiune economică”, ,,decizie la nivelul guvernului”, ,,utilizarea alternativă de energii regenerabile”.

3) Utilizarea canalului senzorial eficient în comunicarea educationala

În studiul psihologiei şi a fenomenelor psihice percepţia e încadrată ca proces psihic cognitiv senzorial complex şi definită ca imagine primară ce conţine totalitatea informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Percepţia se poate face prin diferite modalităţi (vizuale, auditive etc.) şi canale senzoriale. Stimul poate fi şi el: auditiv, vizual, kinestezic, proprioceptiv, de durere etc. De aceea, percepţia se realizează ,,aici şi acum”.
Am gândit ca exemplu pentru această aplicaţie – o lecţie/activitate de predare-învăţare la grădiniţă (grupa pregătitoare) ,,Mărul” (crearea a două situaţii ipotetice, experimentale).
Situaţia 1- Învăţare de tip vizual: predarea noţiunilor/cunoştinţelor noi pe baza comunicării vizuale, pe bază de imagini prin percepţie psihomotrică (materiale auxiliare: planşe-colaj, fructul ,,măr”, filmuleţ cu o livadă de meri în diferite anotimpuri filmată, mulaje din plastic, plastilină pentru modelat). Captarea atenţiei copiilor se face cu filmuleţul şi prezentarea vizuală în PPT, fără verbalizare, fără cuvinte ). Se pune accent si pe observarea fructului, observarea materialelor ajutătoare pe cale directă, panoramizarea obiectelor, demonstrativitatea şi manipularea individuală a obiectelor, a fructelor (a materialului stimul). Se insistă pe percepţia tactil-vizuală, kinestezică din timpul manipulării fructelor (copii au timp suficient să le observe şi să le manipuleze ca apoi să le modeleze din plastilină asigurând astfel retenţia şi transferul cognitiv).
Situaţia 2- Învăţare de tip auditiv: predarea cunoştinţelor din cadrul lecţiei ,,Mărul”, prin schimbarea metodei de predare anterioare. Se utilizează numai comunicarea verbală în prezentarea lecţiei prin metode ca explicaţia, descrierea, problematizarea. Transmiterea informaţiilor se mai face şi pe cale intuitivă (descrieri verbale sonore a fructului, înregistrare audio a unei poezii/ghicitori despre tema lecţiei).
Ca o analiză comparativă realizată între cele două situaţii experimentale create, se constată că receptarea, prelucrarea cognitiv-senzorială (plus retenţia cunoştinţelor asimilate) şi răspunsul elaborat de receptori (în cazul nostru copii preşcolari) se realizează în proporţii diferite, deoarece există şi diferenţe individuale influenţate de moştenirea ereditară a copiilor, dezvoltarea inegală a proceselor şi activităţilor psihice, dar nu în ultimul rând este influenţată în mod direct şi de felul transmiterii informaţiilor din cazul nostru (cele două situaţii create).
Se ştie că transmiterea şi receptarea informaţiilor se mai poate face şi prin diferite stiluri de învăţare individuale ale copiilor – stilul vizual, stilul auditiv, stilul practic (kinestezic-motric). La unii copii, prima situaţie (modalitate) de transmitere a informaţiilor are eficienţă mare şi la alţii prinde foarte bine a doua modalitate de predare a cunoştinţelor. Răspunzătoare de această delimitare în asimilarea productivă/partial productiva sau neproductivă de informaţii la copii este şi dezvoltarea diferenţiată a ariilor corticale, a cortexului care corespunde stilului propriu de asimilare a informaţiilor, a stilului propriu de învăţare ce se accentuează pe parcursul şcolarităţii. În şcoli, în perioada actuală se insistă pe predarea cunoştinţelor conform stilurilor proprii de învăţare.
Este de recomandabil să se realizeze o mixtură între cele două tipuri de învăţare şi învăţarea de tip practic, pentru asigurarea unei egalizări a şanselor în educaţie pentru toţi copii, fie ei ,,vizuali”, ,,auditivi” sau ,,motrici”.

Comunicarea comercială prin reclamă

Creativitatea in activitatea de vanzare si reclama comerciala


Creativitatea conform Dictionarului de psihologie este o dispozitie spontana de a crea si inventa care exista potential in fiecare persoana, la toate varstele.
In esenta, creativitatea este o forma de rezolvare a problemelor. Dar este una speciala deoarece implica probleme la care nu exista raspunsuri simple, probleme pentru care raspunsurile populare sau conventionale nu functioneaza. Creativitatea implica adaptabilitatea si flexibilitatea gandirii.
Calitatile actului creator dupa Mihaela Roco (Creativitate si inteligenta emotionala, 2007) consta in:
 Productivitatea – numarul mare de idei, solutii, produse realizate cu un minimum de materiale;
 Utilitatea – vizeaza rezultatele actiunii;
 Eficienta – caracterul economic al performantei, randamentul actiunii si performantele care se pot obtine prin folosirea rezultatelor activitatii creatoare;
 Valoarea – produsele trebuie sa aiba insemnatate din punct de vedere teoretic si practic, sa fie recunoscute in plan social;
 Ingeniozitate – eficacitatea metodelor de rezolvare;
 Noutatea – distanta in timp a ideilor si lucrurilor, daca sunt recente;
 Originalitatea – raritatea ideilor, solutiilor si a produselor.
Dupa Sultana Craia, actorii creatiei de publicitate implicit de reclama comerciala si vanzare sunt: redactorul (copy-writerul) sau persoana care vine cu ideea originala, noua si cel care creeaza textul reclamei, directorul artistic care are misiunea de a gasi solutii pentru vizualizarea acestor idei, producatorul TV realizeaza filmul publicitar, producatorul radio realizeaza mesajul radiofonic in cazul reclamei radiofonice, cumparatorul de arta este mediatorul intre realizator si fotografi, desenatori, regizori, figuranti si alti membri din echipa.
In activitatea de vanzare si reclama comerciala sau publicitara, pentru promovarea unui produs sau a unui serviciu, este necesar a se organiza campanii publicitare. Asigurarea unui succes al acestei campanii depinde de urmatoarele conditii:
 Realizarea unui slogan convingator si usor de retinut;
 Utilizarea mesajelor scurte, clare, bazate pe repetitie;
 Asocierea unui simbol atractiv pentru public;
 Cunoasterea mentalitatii publicului-tinta caruia se adreseaza reclama;
 Difuzarea ,,concertata” a produselor publicitare (tiparite, audio-vizuale, obiecte promotionale).
Pentru creativitatea din domeniul comercial al reclamei este nevoie ca in prezentarea de promovare a unui produs/obiect sau serviciu sa fie pus accentul pe noutate in cadrul mesajului transmis. Acesta consta in tehnici de manipulare prin comunicare verbala si nonverbala, cu utilizarea destul de frecventa a cuvantului ,,nou” sau ,,imbunatatit”, adaugandu-se faptul ca acel produs/obiect sau serviciu contine ceva in plus fata de precedentul si ca la o simpla comparare a acestor doua produse nou si vechi s-ar constata o diferenta semnificativa din punct de vedere al eficientei, calitatii sau cantitatii produsului raportate la aceleasi costuri sau preturi. Astfel produsul sau obiectul mai pot fi ,,miraculoase” si cu ,,calitati speciale, superioare” , accentul fiind pus si pe produs. Dar pentru intregirea ansamblului construit pe scheletul unei reclame publicitare de succes mai este nevoie in afara creativitatii intregii echipe de productie a mesajului publicitar de promovare si de specificarea sursei produsului sau obiectului, punctarea experientei producatorului, vechimea acestuia pe piata interna sau externa si traditia acestuia in domeniu (accentul este pus pe producator).
Dorin Popa mentiona in Comunicare si publicitate (2005, pagina 55) ca ,,se creeaza, astfel, o adevarata panoplie de ,,cuvinte vedete” sau de ,,subiecte vedete” propuse consumatorilor numai ca urmare a presupunerii unui impact mai puternic la nivelul receptiei (si deci al actiunii de achizitionare), materializat intr-o captare mai rapida si mai indelungata a atentiei.”
Mesajul utilizat in reclama produselor in afara de functia publicitara pe care o detine, mai are si o functie informativa. Textul deci poate fi si persuasiv dar si informativ. Informatia este esentiala in construirea oricarei argumentari, mai ales in publicitate – ca forma a comunicarii mixte (verbala, nonverbala si paraverbala).
Intreprinderile specializate in creearea spoturilor si clipurilor publicitare poarta denumirea de creative boutique. Aceste birouri de creatie sunt angajate asadar intr-o singura faza a procesului promotional, clientii fiind nevoiti sa apeleze, pentru completarea serviciilor, la alte organizatii specilizate cum ar fi: full-service agency (se ocupa de toate fazele procesului de publicitate – planificare, creare, producere si plasare) si media buying service (organizatii care se ocupa cu cumpararea de spatiu publicitar la radio si la TV).
Produsele care beneficiaza astazi de cea mai multa publicitate si promovare (painea, faina, zaharul etc.) au fost initial marginalizate de catre creatorii de productii publicitare. Abia odata cu revolutia industriala si cu aparitia presei populare, produsele de baza intra in atentia acestora.
Creativitatea in vanzarea si reclama comerciala mai este fructificata si in realizarea grafica, stilistica si textuala a mesajului. Mesajul transmis de textul publicitare receptorilor sai se realizeaza prin intermediul limbajului scris sau vorbit si al imaginii. Claritatea mesajului sau depinde de claritatea limbajului utilizat. ,,Exista creatie, re-creatie si in jurnalism spune Dorin Popa, dar in limitele impuse de imperativele obiectivitatii si ale exactitatii, de tiparele prin care sunt trecute textele jurnalistice, de restrictionare a implicarii afective si de adecvarea la genurile si speciile in interiorul carora opereaza.”
Conform caracteristicilor grafologice ale unui mesaj text, caracterele asociate cu aspectele vizuale al textului, strategiile de folosire a spatiului sunt la fel de importante ca si limbajul verbal si noverbal. Spatiile goale, de exemplu sunt la fel de importante. Absenta limbajului din mesaj este o modalitate sigura de atragere a atentiei. Sau utilizarea unor imagini socante in cadrul sporului publicitar sau al reclamei comerciale, determina trezirea interesului publicului tinta asupra produsului sau serviciilor promovate. Mai conteaza si stilul de abordare a textului verbal – direct sau indirect precum si pronumele folosite ,,noi”-,,voi” sau ,,eu”-,,tu”. Utilizarea pronumelui la persoana a II-a (tu sau voi) implica o largire a categoriei de adresare. Oricine va citi sau vedea spotul publicitar va simti ca ii este adresat exclusiv si va acorda o mai mare atentie produsului prezentat. De obicei, strategia utilizarii acestei persoane este sinonima cu actiunea: creatorii mesajului publicitar aleg sa spuna ,,tu” sau ,,voi” cand isi propun sa determine o actiune imediata si, in general, in legatura cu aspecte umanitare (de exemplu campanii pentru protectia copilului, pentru combaterea consumului de drog, pentru prevenirea distrugerii padurilor, pentru siguranta rutiera etc.).
Paralimbajul utilizat in transmiterea informatiilor din cadrul mesajului depinde de miscarile, gesturile si postura celui care promoveaza produsul, dar si de tonul vocii, efectele sonore, rasul, suspinul, respiratia …
Creativitatea produsului ce este supus reclamei isi atinge noutatea, originalitatea si eficienta atunci cand asupra publicului caruia i se adreseaza declanseaza niste emotii pozitive. Intelegerea tipului de emotie declansat de interactiunea cu un anumit produs sau cu un anumit serviciu este importanta deorece placerea expresiei emotionale coreleaza pozitiv cu impulsul de a cumpara. Alaturi de emotii, reclama comerciala mai poate schimba sau forma noi comportamente. Cumparatorul poate avea o anumita atitudine vis-a-vis de calitatea produsului (,,putin si bun”) sau cantitatea in raport cu pretul (multe produse la preturi mici sau la un singur pret), dar poate sa aiba si convingeri deja formate privind produsul, convingeri care-i dezvolta rezistenta fata de schimbare si de incercarea produsului.
Deoarece atitudinile sunt „predispozitiile invatate de a reactiona cu o consecventa fata de un obiect sau o clasa de obiecte intr-un mod favorabil sau nefavorabil” si se formeaza printr-un proces de invatare, ele nu pot fi observate, ci doar deduse. Ceea ce se poate observa este comportamentul consumatorului, care are la baza atitudinile formate. Formarea atitudinilor se realizeaza in timp, iar odata formate, ele sunt stabile si durabile. Este posibila schimbarea lor in timp, dar procesul este lent si relativ dificil.


BIBLIOGRAFIE:
1. Roco Mihaela – Creativitate şi inteligenta emoţionala, Editura Polirom, Iasi, 2004.
2. Şchiopu Ursula şi coord. – Dictionar de psihologie, Editura Babel, Bucuresti, 1997.
3. Goddard Angela – Limbajul publicitatii, Editura Polirom, Iasi, 2002.
4. Popa Dorin – Comunicare si publicitate, Editura Tritonic, Bucresti, 2005.
5. Craia Sultana – Teoria comunicarii, tehnici de informare si comunicare, Editura Fundatiei Romania de Maine, Universitatea Spiru Haret, Bucuresti, 2005.
6. Trevisani Daniele – Psihologia marketingului si a comunicarii, Editura Irecson, Bucuresti, 2007.

COMUNICARE ŞI CONFLICT

COMUNICARE SI CONFLICT

Comunicarea după Mihaela Minulescu este ,,factorul cheie pentru operativitate, mentinerea increderii, eficienta activitatii” . Aceasta este o definitie de natura analitic-investigativa ,,care încearca sa observe comunicarea dincolo de activitatea stricta de transmitere-receptare a unui mesaj”, aşa cum precizeaza si Ion-Ovidiu Painisoara.
Mai exista si un alt tip de definitie a comunicarii si anume cea de natura instrumentala, ce descrie comunicarea prin componentele sale, asa cum se produce aceasta.
Oamenii comunica verbal unii cu altii (fata in fata sau telefonic), prin mesaje scrise (scrisori, memo-uri sau rapoarte), nonverbal (gesturi sau mimica) sau prin intermediul unei a treia persoane (printr-un mesager). Pot aparea o serie de obstacole in incercarea unei persoane de a-si expune ideile in cuvinte in fata celorlalti.
Intr-o organizatie, comunicarea trebuie conceputa prin strategii mult mai complexe de comunicare, care sa permita o circulatie a informatiei relevante in toate directiile in ierarhia organizaţionala, informatie care să permita mereu, in timp real, luarea unor decizii la care participarea membrilor sa aiba sens pentru fiecare dintre acestia. Comunicare eficienta este opusa situatiei de conflict ce a aparut pe fondul unor neintelegeri ale receptării mesajului/mesajelor aparute pe parcursul procesului de comunicare, din cauza emitatorului care a emis gresit un mesaj, tipul de mesaj transmis sau al perturbarilor si a blocajelor comunicationale inopinate.
Mesajul este dupa cum se stie este elementul principal al comunicarii.
Chiar si in situatia unei comunicari eficiente, Ion-Ovidiu Painisoară se indoieste ca ar fi atat de eficienta pentru a nu fi lipsita total de conflicte. Asa cum stim, exista foarte multe tipuri de conflict. Exista conflicte majore, internationale sau de masa, sociale sau economice, de grup sau organizationale, interioare(intrapsihice) sau interpersonale, intergrupale.
Pot sa adaug ca aceasta remarca anterioara chiar poate fi explicitata de mine prin urmatorul aspect. Se poate ca receptorul sa fie pasiv in actul comunicarii, sa fie decat aprobator (pentru a nu supara, deranja sau asa cere eticheta sociala, rangul in diferite culturi) si pentru ca temperamentul lui flegmatic sau melancolic il orienteaza spre expectativa, asteptare, acceptare neconditionata si comportament tacit-impaciuitor poate crea o falsa perceptie de acceptare si intelegere a mesajului dar in fond sa-i creeze un conflict intrapsihic ce poate mocni si refula pe viitor asupra altor persoane, obiecte sau chiar asupra aceluiasi emitator care a fost sursa conflictului.
Dintre forme ale relatiilor cu ceilalti menţionez: egoismul, altruismul, cooperarea si conflictul. Conflictele pot fi: cognitive/sociocognitive (bazat pe contraziceri de idei si opinii), afectiv (incompatibilităti emotional-afective), perceptiv (perceptii diferite), conflictul-scop (când o persoană doreste rezultate diferite comparativ cu alta persoana/persoane) si comportamental (comportamente neacceptate de ceilalti, ale unei persoane din cadrul unui grup).
Conflictul poate avea un rol pozitiv pentru persoanele implicate in el sau un rol negativ, degenerand in dispute interpersonale, destructurarea unor relatii sociale, familiale sau profesionale. Rolul pozitiv se reflectă prin reconsiderarea pozitiei celor doi subiecti ai comunicarii sau dintre unul si mai multi subiecti, reformularea mesajelor, imbunatatirea feed-back-ului, autocunoastere in plan personal si autocontrol viitor si nu in ultimul rand recunoastere sociala din partea celorlalti (de exemplu se cunoaşte mai bine necesitatile personale, sociale si psihologice, pozitia ierarhica într-o organizatie, statusurile sociale, rolurile sociale iar persoana in cauza se transforma psihologic si social, fiind predispusa schimbarii personale in bine etc.).
Conflicte sunt clasificate in mai multe tipuri.
După subiectii implicati, conflictele se impart:
Intrapersonale sau intrapsihice sunt in functie de ciocnirea motivelor opus orientate ale personalitatii.
Interpersonale apar atunci cand subiectii conflictului sunt doua personalitati.
Integrupuri apare dintre o persoana si grup.
Dupa urmarile sociale conflictele pot fi: constructive si distructive.
Constructive – la baza lor stau contradictii obiective. Conflictul constructiv are loc atunci cand oponentii nu incalca limita normelor etice, relatiilor de afaceri si a argumentelor relationale. Conflictele constructive apar in urma unor confruntari de idei intre parti combinate cu gasirea de posibile solutii pentru cresterea performantelor, sunt extrem de numeroase, generate de cauze multiple si in acelasi timp, favorabile, dupa cum mentioneaza psihologul Judith R. Gordon, inovatiei, creativitatii, schimbarii si adaptarii. Aceste conflicte pot fi mentinute la un nivel controlabil, asigura motivatia personalului, ducand in cele din urma la un comportament creator si productiv. Rezolvarea acestui tip de conflict duce la rezolvarea relatiilor dintre oameni si dezvoltarea grupurilor si cere mai intai eliminarea neajunsurilor, a cauzelor ce au generat conflictul.
Distructive – de obicei au în calitate de temei cauze subiective si poate aparea in doua cazuri:
Atunci cand una din parti insista dur asupra propriei opinii si nu doreste sa tina cont si de parerea celuilalt si cand unul din oponenti recurge la aplicarea metodelor de lupta psihologica, isi reprima prin diverse metode partenerul, il umileste si discrediteaza. Conflictele distructive sunt generate cele mai dese ori de erorile manageriale.
In functie de obiect conflictele pot fi:
Reale – au un obiect real.
Nereale – nu au obiect real.
Din punct de vedere al duratei si evolutiei lor, conflictele pot fi:
Spontane apar brusc – din cauze diferite, intamplatoare - sunt de scurta durata si se manifesta la nivel interpersonal.
Acute au cauze evidente sau cunoscute, o evolutie scurta, dar cu manifestari intense, posibilitatile de a le solutiona sunt mai numeroase decat in cazul altor tipuri de conflicte.
Cronice au cauze ascunse, greu de identificat sau de depistat, care tin la latura critică a personalitatii (ambitii, dorinte de putere, ranchiună) sunt mocnite, cu evolutie lentă si de lunga durata, se manifesta frecvent la nivelul interpersonal, dar pot sa apara si intre grupuri si comportamente.
Dupa durata si tensiune se evidentiaza si urmatoarele conflicte:
Puternice, dar trecatoare apar, in baza particularitatilor individuale psihologice ale personalitatii, se caracterizeaza prin agresivitate si ostilitatea partilor.
Acute si indelungate apar in cazul prezentei contradictiilor profunde.
Slab exprimate cu decurgerea lenta apar in cazurile cand contradictiile sunt nesemnificative sau cand una din parti este pasiva.
Slab exprimate şi trecatoare au crize superficiale si poarta caracter episodic.
Dupa frecventa aparitiei lor avem conflicte dese si conflicte rare. Iar dupa semnificatia lor pentru societate sau persoana avem conflicte majore si conflicte minore.
Tipologia conflictelor particular-organizational este influentata de caracteristicile proprii si specifice ale fiecarei organizatii, in general, sau a diferitelor tipuri de organizatii, in particular.
H. Cornelius si S. Faire identifica cinci simptome in cazul conflictelor, care sunt enuntate gradat: disconfort, incident, neantelegere, tensiune si criza.
Stilurile de abordare a conflictelor au la baza doua variabile:
a) Asertivitatea: dorinta noastra de a ne satisface propriile nevoi
b) Cooperarea: dorinta noastra de a satisface nevoile interlocutorilor.
La intersectia acestor variabile, putem identifica cinci stiluri de negociere:
1. Evitarea. Acest stil se caracterizeaza atat printr-un grad scazut de asertivitate, cat si printr-un grad scăzut de cooperare. Evitarea conflictului denota dezinteres atat fata de interesele noastre, cat si fata de cele ale interlocutorului.
2. Acomodarea. Acomodarea cu situatia conflictuala este un comportament cooperant si non-asertiv. Ne acomodam atunci cand tinem seama de interesele celuilalt, fara a tine cont de interesele noastre.
3. Compromisul. Compromisul este solutia de mijloc, generata de o preocupare moderata atat pentru propriile interese, cat si pentru interesele celuilalt.
4. Competitia. Competitia este un comportament asertiv si necooperant. Intram in competitii focalizati total pe interesele noastre si deloc pe cele ale partii opozante.
5. Colaborarea. Colaborarea este un comportament asertiv si cooperant. Cand colaboram, suntem atenti si interesati atat de interesele noastre, cat si de cele ale partenerilor nostri.
În rezolvarea conflictelor o importanta majora o are metoda negocierii. Situatiile de negociere sunt de o varietate extraordinara; se intilnesc diverse roluri, statusuri, culturi, stari sufletesti, cunostinte, tendinte, motivatii, sperante si temeri. Negociem zilnic si peste tot, in diferite posturi sau pozitii.
Psihologii recomandă cateva sfaturi in vederea diminuării starilor conflictuale, argumentand ca ele nu favorizeaza performanta si confortul psihic:
 Nu va surmenati peste masura;
 Convingeti-va ca va place munca pe care o desfasurati, deorece o si profesati;
 Organizati-va munca;
 Nu faceti mai multe lucruri deodata;
 Faceţi de la inceput lucrurile corect pentru a nu mai fi necesar sa reveniti asupra lor;
 Fiti calm/calma;
 Respectati programul zilnic pe care l-ati stabilit deja;
 Fiti prietenos/prietenoasa;
 Autocontrolati-va starile emotionale violente, furia, frustarea si starea de agresivitate interioara;
 Incercati sa aveti simtul umorului;
Strategiile de rezolvare a conflictelor presupune ca toate parţtle implicate sa ajunga in mod liber la un acord, dupa ce au redefinit si perceput corect din nou relatiile dintre ele si după ce au evaluat efectul, luând in calcul toate elementele relevante ale relatiilor ambivalente. Daca sfaturile anterioare sunt retinute si aplicate frecvent in totalitate, atunci si numarul conflictelor vor fi minore sau deloc intr-o organizatie.
Conflictul mai poate fi si mediat de o terta persoana, neutra. Acesta poate fi judecătorul, arbitrul, managerul de resurse umane, psihologul, politistul, consilierul scolar etc. Avantajele medierii constă in faptul ca mediatorul poate face mai usor concesii in vederea stingerii conflictului dintre parti. Eficienta medierii este cu atat mai mare cu cat conflictul supus medierii este mai puternic.
Conflictul poate fi o simplă neintelegere intre doua persoane, o promisiune neandeplinita sau pur si simplu o suparare. De fapt aceste situatii de conflict se pot depasi prin atitudini pozitive sau prin comunicare si intelegere reciproca. Iata de ce este nevoie ca o persoana sa fie permanent intr–o stare de echilibru uman. Conflictele sunt sunt inevitabile in orice grup social sau mediu organizational.
Conflictologia – ca stiinţă care studiaza conflictul, a aparut la sfarsitul anilor 50 dupa o perioada indelungata de formare, de dezvoltare a ideilor si a opiniilor conflictologice, mai intai in filosofie, apoi în sociologie, psihologie si alte stiinte.
Cauzele conflictului sunt fenomenele, evenimentele, situatiile care anticipeaza conflictul si in anumite conditii de viata si activitate a subiectilor interactiunii sociale, il provoaca. Cauzele conflictului ies la iveala in situatii concrete de conflict. Lichidarea cauzelor este o conditie necesara pentru rezolvarea conflictelor.
Psihologia sociala dupa Mielu Zlate, include cooperarea, competitia si conflictul in categoria relaţiilor interpersonale. Dar ,,pe fondul cooperării poate să apară frecvent atât competitia, cat si conflictul. De asemenea, idea ca in relatiile interpersonale, intra- si intergrupale, competitia trece uneori aproape pe nesimtite in conflict, la fel cum conflictul poate reveni la o situatie competitiva este la fel de importanta.”
Pentru mediile organizationale, comunicarea este de o importanta maxima. Ea este ,,liantul” care asigura coeziunea unui grup si consensul grupului, dar tot ea ii dezbina pe membrii unui grup, conducand la disolutia lui.
Inchei prin a-l cita tot pe Mielu Zlate despre comunicarea organizationala ca este ,,veriga cea mai importanta a lantului organizational, de taria sau slabiciunea ei depinzand taria sau slabiciunea organizatiei.”












BIBLIOGRAFIE:

Zlate Mielu – Tratat de psihologie organizational-manageriala (volumul I şi II), Editura Polirom, Iasi, 2004;
Minulescu Mihaela, prof. univ. dr. – Curs de Comunicare organizationala, 2004, USHSP, Bucuresti;
Painisoara Ion-Ovidiu – Comunicarea eficienta, Editura Polirom, Iasi, 2006.
Comunicare si negociere (notiuni introductive) – Asociatia pentru promovarea femeii in Romania, material realizat in cadrul Programului Socrates Grundtvig 2, 2003-2004.
Webografie: www.regielive.ro