joi, 24 decembrie 2009

Psihologia si scoala in viata de zi cu zi: Creare gratuită a unei pagini web , blog sau fotogalerie

Psihologia si scoala in viata de zi cu zi: Creare gratuită a unei pagini web , blog sau fotogalerie

Creare gratuită a unei pagini web , blog sau fotogalerie

Creare gratuită a unei pagini web , blog sau fotogalerie

duminică, 29 noiembrie 2009

DIMENSIUNILE SI LIMITELE AUTOCUNOAŞTERII PERSONALE ÎN RELAŢIA EU – ALTUL - CEILALŢI


Un act de autocunoaştere constituie dovada vie de maturizare psihică si socială . Orice act de cunoaştere se face prin raportarea directă a propriei persoane la întreaga personalitate ( EU), la microgrupul sau macrogrupul (CEILALŢI) sau la ALTUL (o terţă persoană).
Uneori, dacă nu mă cunosc eu destul de suficient, e recomandabil să cer ajutorul celorlalţi (colegi, prieteni, anturaj, familie, şcoală …) sau să cer un sfat specilizat.
În cadrul mediului educaţional, în afară de profesorii diriginti, învăţatori\institutori, conducerea şcolii, mai există o persoană abilitată , care să mă ajute sa mă autocunosc, autodescopar si să mă dezvolt personal , să-mi valorizez în sens pozitiv unele comportamente, trăsături de caracter (atitudini ), să-mi descopăr vocaţia profesională în viaţă, să relaţionez eficient interpesonal, să comunic, să stabilesc relaţii de prietenie si colaborare cu CEILALŢI, etc. – acesta fiind profesorul consilier şcolar.
Adriana Baban , Domnica Petrovai si Gabriela Lemeni , în ghidul profesorului de ,,Consiliere si orientare ’’ (editura Humanitas , Bucuresti , 2002 ), afirmă că ,, principala sarcină a consilierului este de a ajuta elevii să parcurgă etapele unui demers de conştientizare, clarificare, evaluare si actualizare a sistemului personal de valori ’’. Iar din obiectivele consilierii autoarele , în afară de dezvoltarea personală (mai sus menţionată) , mai enumeră: promovarea sănătăţii şi stării de bine, activităţi de prevenţie a comportamentelor de risc (consum de droguri , violenţa …), a conflictelor interpersonale, dificultăţilor de învaţare, a neîncrederii în sine, inadaptare sociala, şcolară, profesională etc .
Important este să am curajul să cer ajutor când am nevoie si să-i implic activ pe ceilalţi , lăsându-i să mă ajute într-un mod profesionist adecvat .
Autocunoaştere şi intercunoaştere înseamna ,, a stabili” relaţii de comunicare (verbale, nonverbale, paraverbale) şi relaţii de comunicare prin spaţiu, cu ajutorul mărimii distanţelor sociale între EU – ALTUL – CEILALŢI.
In viziunea lui Hall (teoria distanţelor sociale), în spaţiul din imediata apropiere a persoanei – spaţiul personal intim, îmi stabilesc relaţii directe, de apropiere afectivă, relaţii intime, de comunicare si comuniune intrafamilială. Următorul spaţiu proximal, spaţiul interpersonal, presupune relaţionarea cu colegii, prietenii, cadrele didactice, funcţionarii publici, medicii etc. Ultimul spaţiu, cel social (cel mai mare ca întindere), este rezultatul socializarii, culturalizarii şi interacţionarilor între toate componentele vieţii sociale, indivizi şi societate.
Primele două spaţii îmi oferă siguranţă şi încredere mai mare în mine, în CEILALŢI, în ALTUL, constituind astfel un mediu securizant în care descoperirea de sine, autocunoaşterea îmbinată cu intercunoaşterea se realizează cu o mai mare usurinţă. Tot în primul spaţiu, dezvolt si valorific în plan personal încrederea în sine, stima de sine, imaginea de sine (cele trei ipostaze ale EU-lui) . Ele apar odată cu naşterea mea, putând fi conştientizate şi dezvoltate pe parcursul vieţii (stima de sine, încrederea în sine cu valori scăzute în prima copilărie, uneori chiar şi în a doua copilărie), ca apoi prin diversificarea relaţiilor sociale şi interferarea cu celelalte două spaţii (interpersonal si social), să atingă valori diferite, în sens ascendent\descendent, în funcţie de atracţii–respingeri din partea grupului, recunoaşteri – nerecunoaşteri de valori personale, succese–eşecuri profesionale, şcolare etc.
Relaţia autoapreciere – aprecierea grupului, funcţionează în cazul EU – CEILALŢI, în direcţii bilaterale, depinzând de propriile mecanisme ale EU-lui fiecăruia.
Având încredere în sine, ca şi componentă pozitivă a caracterului (stima de sine de nivel ridicat), individul e determinat să îşi motiveze autocunoaşterea prin acţiunea directă asupra celorlalţi, autodezvăluindu-se. Pentru buna relaţionare e necesar feedbak-ul permanent, demonstrând existenţa unei relaţii vii, funcţionale, în condiţii de normalitate.
A avea imagine de sine înseamnă să te caracterizeze: încrederea în sine, independenţa în decizie şi acţiune, exemplul personal, autoexigenţa, autocunoaştere, ascultarea sfaturilor şi recomandărilor în dezvoltarea de sine.
Imaginea de sine este în strânsă legătură cu încrederea în sine. Stima de sine scăzută conduce la apariţia unor probleme emoţionale (anxietate şi depresie), submotivare, apariţia unor probleme de comportament (agresivitate, instabilitate psihomotorie), scăderea performantelor şcolare şi a randamentului, dezvoltarea unor imagini corporale negative (supra sau subdimensionate), tulburări alimentare (anorexie, bulimie) şi tulburări de dinamică sexuală.
Pentru a mă autodescoperi –corecta/ameliora–dezvolta în plan personal, mă vor ajuta grupul, oamenii de lângă mine în interacţionările cu ei în plan educaţional , psihologic, spiritual, socio-cultural, fizic .
Numărul de atracţii, cât şi de respingeri în cadrul unui grup, al unei organizaţii, au la bază relaţii afectiv–simpatetice ce determină individul de a-şi raporta EU-ul personal la EU-ul colectiv, de a stabili relaţii solide sau fragile sau de a nu dezvolta nici o relaţie. Lipsa relaţiilor interumane are ca efect înstrăinarea de CEILALŢI, izolarea socio-afectivă, negând astfel existenţa omului ca fiinţă funciarmente socială. Cu cât numărul respingerilor este mai mare decât numărul atracţiilor interpersonale, sunt determinat(ă) să mă autoevaluez, modificându-mi atitudinea şi comportamentul faţă de CEILALŢI, încercând să nu mă autoizolez de lume, cerând un ajutor profesionist pentru a nu călca pe ,,tărâmul unui mare neânţeles” şi de a nu deveni negativist/ă şi un/o neânţeles/neânţeleasă.
După Ion Radu în „ Psihologie socială ’’ (editura Exe SRL, Cluj Napoca, 1994 ), prima sursă de autocunoaştere este ,, dinamica succeselor şi eşecurilor proprii ’’. Reuşitele şi insuccesele sunt poziţionate pe o scală de valori, ordonată numeric.Un succes în plan personal ridică nivelul autoaprecierii, în timp ce eşecurile îl coboară. Pe termen lung, corelaţia celor două, succese-insuccese sau eşecuri, duce la stabilizarea imaginii de sine, rezultată în urma comparării tale cu un ALTUL, cu CEILALŢI, cu imaginea ALTUIA, cu imaginea CELORLALŢI.
Intercunoaşterea personală se realizează cu succes în grupul mic, (de exemplu membrii unei familii, prieteni apropiaţi, rude), acesta având o caracteristică importantă, nemijlocită, de a pune faţă în faţă membrii săi. Cu cât grupul (CEILALŢI) este mai mare, cu atât interacţiunile sunt mai mici, coeziunea mai mică între unii membrii sau chiar nu există, neajungând sa comunici şi să relaţionezi cu toţi membrii grupului (de exemplu în şcoală, o instituţie, fabrică, deci o organizaţie mare). Aşa se explică şi comunicarea prin spaţiu (din teoria lui Hall, reamintită în aceasta lucrare) dacă e eficientă sau nu, ţinând cont nu numai de distanţele sociale existente între oameni, de atracţii sau respingeri interumane, de realizări sau eşecuri dar şi de numărul şi mărimea unei organizaţii.
Cu cât există o rată a coeziunii grupului mai mare, cu atât avem de-a face cu o autocunoaştere si intercunoaştere personală mai bună, obiectivă, o cunoaştere de sine în care funcţii edificatoare importante o au: limbajul , acţiunea , proiecţia şi identificarea, succesul şi
insuccesul personal, feedback-ul relaţional .
Competiţia şi cooperarea între membrii grupului formal (clasa de elevi) , generează succese-insuccese, reuşite-nereuşite şcolare, măsurabile prin evaluarea cantitativă (notarea elevilor de către cadrele didactice) şi calitativă (prin laude, recompense materiale, tabere, etc.) determinând o stratificare şcolară între elevi prin comparare şcolară interpersonală.
Relaţia ambivalentă ,, EU – CEILALŢI” influenţează individul în formarea motivaţiei de autocunoaştere şi îl orientează spre autoevaluare în urma unor reuşite, unor realizări obţinute după îndeplinirea unor sarcini individuale sau de grup, în cadrul mediului şcolar, mediului social.
Imaginea de sine (ceea ce ştim sau credem că ştim despre noi înşine), e comparată cu o oglindă interioară în care ne vedem sau credem că ne vedem. Din cele trei imagini tip pe care le construim despre noi – ,, imaginea cum mă văd eu pe mine ”, ,,imaginea cum sunt în realitate”şi ,,imaginea cum mă văd CEILALŢI”, cea mai sinceră şi cea mai reală este combinaţia dintre cele două imagini: ,, cum sunt în realitate dar văzut(ă) de CEILALŢI ”, cea de-a doua imagine fiind subiectivă.
Referitor şi la componentele personalităţii, nucleul ei ( EU-ul ) şi CEILALŢI cărora li se suprapun cele trei imagini de sine, au ca rezultat o înveşmântare psiho-socială a noului EU prin comuniunea cu cele şase faţete ale lui, existente în concepţia lui Mielu Zlate. În cartea sa ,,Eul şi personalitatea’’ ( apărută la editura Trei, Bucureşti, 1997), Mielu Zlate identifică cele şase faţete ale EU-lui: EU-l real (cum este), EU-l autoperceput (cum crede că este), EU-l reflectat (cum crede că îl percep ceilalţi), EU-l ideal (cum ar vrea să fie), EU-l actualizat (cum se manifestă), EU-l perceput (cum percepe eu-rile celorlalţi). Autorul acestei cărţi, asociază acestor şase faţete ale EU-lui cu alte şase faţete ale personalităţii şi anume: personalitatea reală (PR), personalitatea autoevaluată (PA), personalitatea proiectată (PP), personalitatea ideală (PI), personalitatea manifestă (PM) şi personalitatea percepută (PP).
,,Omul total’’ după Mielu Zlate, este închegarea componentelor personalităţii ca realitate psiho-socială complexă, integrală, unitară .
În orice activitate cu conţinut practico-aplicativ, ştiinţific, didactic, economic etc. conform diagramei de mai jos, există între EU-l fiecărui individ şi CEILALŢI priviţi ca micro sau macrogrupuri de indivizi organizate structural (formal şi informal sau psihologic), pe medii de viaţă (mediul familial, mediul şcolar, mediul social) – situaţii de intercunoaştere, interrelaţionare, intercomunicare, interinfluenţare reciprocă şi intercondiţionare.
Nevoia de autocunoaştere evolueză la orice vârstă şi stadiu de dezvoltare psiho-comportamentală. Începe de la vârste fragede şi se continuă de-a lungul vieţii, întotdeauna descoperind că ai aflat ceva în plus, despre tine ca om.
Dacă te cunoşti bine ca elev, însemnă că te-ai apropiat de tine suficient cu ajutorul celor din imediata vecinătate (părinţi, profesor consilier şcolar, învăţător, profesor, diriginte) şi hotărârile tale legate de viaţă sunt cele mai potrivite (şcoala , profesia, partenerul marital, prietenii …).
Ca profesor, cadru didactic, cunoaşterea înseamnă mult mai mult, însemnă descoperirea existenţei celor de lângă tine: preşcolari, şcolari, elevi şi educarea lor, înţelegerea lor, orientarea, îndrumarea lor şi empatizarea cu ei alături de părinţi şi colegii profesori.
Autocunoaşterea înseamnă să mă cunosc pe mine cu ajutorul ALTUIA, a celorlalţi şi să-i cunosc pe CEILALŢI, pe ALTUL după ce m-am cunoscut EU. În concluzie, cunoscându-te bine, deţii autocontrolul faptelor şi acţiunilor tale trăind într-o armonie şi echilibru personal.


Prof. psiholog GETA RĂDUŢĂ

sâmbătă, 3 octombrie 2009

ADHD - tulburare de dezvoltare comportamentală a copilului actual

ADHD – tulburare de dezvoltare comportamentală a copilului actual

ADHD sau tulburarea cu deficit de atenţie şi hiperkinezie este boala cu care copilul se naşte şi mai o dezvoltă pe parcursul copilăriei sau şcolarităţii, scoţând-o din starea de latenţă. Din studiile efectuate de către cercetătorii în domeniu, 80% dintre cazurile cu ADHD pot fi legate de factorii genetici iar restul de 20% pot fi factori declanşatori din mediului extern. Din factorii externi fac parte: mediul familial, cercul de prieteni, sursele audio-video, calculatorul, conflictele şi neînţelegerile părinţilor, crizele conjugale repetate sau expunerea în urma traumei create de separarea legală/nelegală a părinţilor, conflictele de la şcoală, mediul şcolar nonsuportiv, abandonul afectiv matern închipuit (în urma plecării mamei la lucru în altă ţară sau localitate), anotimpurile primăvara şi toamna sau chiar tranzitul lunii care sporesc agitaţia psihomotorie a copilului (după spusele mamei unui astfel de copil), tutunul şi alcoolul consumat de mamă în timpul sarcinii, stresul profesional la care este supusă mama pe perioada sarcinii.
Pentru a recunoaşte copilul cu ADHD e nevoie să ştim semnele şi simptomatologia acestei tulburări:
- copilul este tot timpul nemulţumit şi agitat, are ticuri nervoase când ceva sau cineva îl plictiseşte, nu are răbdare;
- mimica e hipermobilă, efectuează mişcări bruşte exagerate uneori, nu-şi aşteaptă rândul când se joacă şi vrea permanent să conducă jocul cu alţi copil şi eventual să şi câştige;
- consumă de 2-3 ori mai multă energie decât un copil normal (pare un izvor nesecat de energie), începe mai multe sarcini dar nu duce la bun sfârşit niciuna, unei teme alocându-i decât câteva minute;
- ,,sare” cu răspunsul înainte de a auzi toată întrebarea pusă de învăţător sau profesor;
- inteligenţa este normală, de nivel mediu la unii copiii cu ADHD sau poate fii sub acest nivel;
- trece uşor dintr-o stare în alta, e instabil psiho-motric şi nu-i poţi canaliza atenţia şi privirea decât pentru câteva minute;
- îi este distrasă atenţia de orice stimuli sonori sau vizuali oricât de slabi ar fi aceştia iar curiozitate lui caracteristică îl determină să depisteze de unde vine stimulul şi de la cine, întrerupând activitatea începută, nescăpându-i nimic din jurul său;
- are explozii de furie, dese, ieşiri neexplicate care pot genera conflicte şi comportamente violente sau agresive şi se poate accidenta involuntar;
- se plictiseşte foarte repede de un obiect şi înşiră foarte multe jucării în spaţiul de joacă;
- din neatenţia caracteristică şi conform vârstei dezvoltării fizico-psihice în activitatea de scris-citit realizează omisiuni, inversări de litere şi sunete, scris ilizibil, greşeli de calcul numeric având ca efect obţinerea de calificative proaste neconforme cu nivelul lui de inteligenţă;
- se întâlneşte mai mult la băieţi decât la fete;
- îşi face repede prieteni dar din dorinţa de dominare şi posesie generează şi alimentează noi conflicte, ducând la ruperea temporară a relaţiilor vicioase din vina lui;
- desele schimbări de la o şcoală la alta, de la o clasă la alta pot indica inadaptarea la viaţa şcolară sau neînţelegerea şi toleranţa colectivului de elevi care îl vede ca pe ,,oaia neagră a clasei” sau un copil ,,prost crescut”.
ADHD-ul poate fi întâlnit atât la copii dar şi la adulţi. În general, temperamentul întâlnit la copii sau adulţii cu ADHD este cel coleric, iar caracterul acestuia construindu-se încă de la naştere şi continuând pe parcursul vieţii ca urmare a interacţiunii acestuia cu mediul familial, cu mediul social şi cu mediul şcolar.
Colaborarea familiei copilului cu ADHD cu învăţătorul/dirigintele şi psihologul şcolar, poate îmbunătăţi integrarea şi acceptarea unui astfel de copil în cadrul colectivului de elevi, dar şi relaţiile de comunicare cu ceilalţi copii, cu celelalte cadre didactice. Din colaborarea cu psihologul şcolar atât copilul cât şi familia ar reuşi perfecţionarea şi eficientizarea relaţiilor cu cei din jur, iar prin metodele specifice consilierii psihopedagogice s-ar evidenţia sau potenţa în plan şcolar punctele tari ale copilului (calităţile lui) şi s-ar diminua din ameninţările (deficienţele şi simptomatologia specifică acestei tulburări), adică punctele slabe. Cu cât familia refuză o astfel de colaborare sau parteneriat educaţional comun în beneficiul copilului, cu atât unele comportamente negative ale copilului cu ADHD deja întărite de trecerea timpului nu s-ar corecta şi remodela. Familia mai poate cere ajutorul medicului psihiatru care prin acordarea unui suport medicamentos în urma unui consult medical al copilului ar spori eficienţa metodelor educaţionale aplicate în mediul şcolar de cadrele didactice, pentru reechilibrarea comportamentală, randament şcolar, mărirea capacităţii atenţiei, rezultate bune la învăţătură.
ADHD-ul nu se vindecă niciodată, dar depistată la timp încă din perioada preşcolară se poate ameliora pentru tot parcursul vieţii.
În concluzie, colaborarea dintre părinţi, cadrele didactice şi medici este esenţială în tratarea bolii.

vineri, 2 octombrie 2009

Psihologia si scoala in viata de zi cu zi: Psihologia si scoala in viata de zi cu zi: TEST: Ce temperament am?

Psihologia si scoala in viata de zi cu zi: Psihologia si scoala in viata de zi cu zi: TEST - Ce temperament am?

Psihologia si scoala in viata de zi cu zi: TEST: Ce temperament am?

Psihologia si scoala in viata de zi cu zi: TEST: Ce temperament am?

TEST: Ce temperament am?

INSTRUCTIUNI:
Identificati trasaturile temperamentale individuale (fie pozitive, fie negative), notandu-le in 4 coloane conform celor 4 tipuri de temperament. Raspundeti cu sinceritate si autoevaluati-va profilul de personalitate, insumand pe fiecare coloana trasaturile personale incercuite de voi. Se acorda cate un punct fiecarei trasaturi care va caracterizeaza si va descrie cel mai bine. Acolo unde aveti PUNCTAJUL CEL MAI MARE, acel tip de temperament va corespunde.

1) TEMPERAMENT COLERIC

Oscilant intre entuziasm si deznadejde
Face risipa de energie
Are initiative indraznete
Optimist
Activ
Are vointa accentuata
Pasionalitate
Extravertit
Impulsiv
Exagereaza intr-o prietenie
Reactiv
Neastamparat
Agresiv
Excitabil
Schimbator
Impostor
Iritabilitate
Nerabdator

2) TEMPERAMENT SANGVINIC

Echilibrat
Calm
Optimist
Comunicativ
Mobilitate
Extravertit
Sociabil
Vorbaret
Saritor
Manifesta inegalitate in trairile afective
Superficiali
tate uneori
Sugestibilitate
Inconstanta
Buna dispozitie
Lider in grup
Spirit de echipa
Hazliu
Vivace, dinamism

3) TEMPERAMENT FLEGMATIC

Calm
Reactii emotive moderate
Sentimente puternice si stabile
Introvertit
Pasnic
Temperat
Echilibrat
Controlat
Stabil, statornic
Tolerant
Leaga greu prietenii
Pasiv, nepasator
Grijuliu
Stereotipii
Monotonie afectiva
Adaptabilitate
dificila, grea
Perseverenta
Rabdare

4) TEMPERAMENT MELANCOLIC

Visator, apatic
Sobru
Mobilitate redusa, lent, fara energie
Emotiv, instabil emotional
Perseverenta
Simt al datoriei
Introvertit
Rezervat
Nesociabil
Linistit
Sensibil
Dificultati de adaptare
Exigenta fata de sine
Nu risca
Rezistenta mica la efort
Temator
Rigid
Pesimist

TOTAL punctaj: 1) Temperament coleric
2) Temperament sangvinic
3) Temperament flegmatic
4) Temperament melancolic