Reflecţii personale

1) Comunicarea cu sine, premisă a comunicării interpersonale

Maxima: ,,Gândește pozitiv!”
Gândind pozitiv, relațiile cu ceilalți vor fi bune, pozitive, bazate pe înțelegere. Gândirea pozitivă imprimă un moral ridicat și manifestă optimism privitor la acțiunile întreprinse, încredere în acțiunile proprii. Gândirea pozitivă devine astfel o sursă puternică de energie internă.
Gândirea negativă destructurează relațiile interpersonale, determină consolidarea unor comportamente negative, antisociale.

2) Cuvintele care produc un acord imediat în comunicare

Cuvintele cheie din discursul oamenilor politici de la televizor sesizate de mine sunt:
,,implementare”, ,,criză financiară”, economie globală”, ,,state grav afectate de gazul rusesc”, ,,concedieri masive”, ,,leul costeliv”, ,,criza mondială”, ,,noua criză”, ,,recesiune economică”, ,,decizie la nivelul guvernului”, ,,utilizarea alternativă de energii regenerabile”.

3) Utilizarea canalului senzorial eficient în comunicarea educationala

În studiul psihologiei şi a fenomenelor psihice percepţia e încadrată ca proces psihic cognitiv senzorial complex şi definită ca imagine primară ce conţine totalitatea informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Percepţia se poate face prin diferite modalităţi (vizuale, auditive etc.) şi canale senzoriale. Stimul poate fi şi el: auditiv, vizual, kinestezic, proprioceptiv, de durere etc. De aceea, percepţia se realizează ,,aici şi acum”.
Am gândit ca exemplu pentru această aplicaţie – o lecţie/activitate de predare-învăţare la grădiniţă (grupa pregătitoare) ,,Mărul” (crearea a două situaţii ipotetice, experimentale).
Situaţia 1- Învăţare de tip vizual: predarea noţiunilor/cunoştinţelor noi pe baza comunicării vizuale, pe bază de imagini prin percepţie psihomotrică (materiale auxiliare: planşe-colaj, fructul ,,măr”, filmuleţ cu o livadă de meri în diferite anotimpuri filmată, mulaje din plastic, plastilină pentru modelat). Captarea atenţiei copiilor se face cu filmuleţul şi prezentarea vizuală în PPT, fără verbalizare, fără cuvinte ). Se pune accent si pe observarea fructului, observarea materialelor ajutătoare pe cale directă, panoramizarea obiectelor, demonstrativitatea şi manipularea individuală a obiectelor, a fructelor (a materialului stimul). Se insistă pe percepţia tactil-vizuală, kinestezică din timpul manipulării fructelor (copii au timp suficient să le observe şi să le manipuleze ca apoi să le modeleze din plastilină asigurând astfel retenţia şi transferul cognitiv).
Situaţia 2- Învăţare de tip auditiv: predarea cunoştinţelor din cadrul lecţiei ,,Mărul”, prin schimbarea metodei de predare anterioare. Se utilizează numai comunicarea verbală în prezentarea lecţiei prin metode ca explicaţia, descrierea, problematizarea. Transmiterea informaţiilor se mai face şi pe cale intuitivă (descrieri verbale sonore a fructului, înregistrare audio a unei poezii/ghicitori despre tema lecţiei).
Ca o analiză comparativă realizată între cele două situaţii experimentale create, se constată că receptarea, prelucrarea cognitiv-senzorială (plus retenţia cunoştinţelor asimilate) şi răspunsul elaborat de receptori (în cazul nostru copii preşcolari) se realizează în proporţii diferite, deoarece există şi diferenţe individuale influenţate de moştenirea ereditară a copiilor, dezvoltarea inegală a proceselor şi activităţilor psihice, dar nu în ultimul rând este influenţată în mod direct şi de felul transmiterii informaţiilor din cazul nostru (cele două situaţii create).
Se ştie că transmiterea şi receptarea informaţiilor se mai poate face şi prin diferite stiluri de învăţare individuale ale copiilor – stilul vizual, stilul auditiv, stilul practic (kinestezic-motric). La unii copii, prima situaţie (modalitate) de transmitere a informaţiilor are eficienţă mare şi la alţii prinde foarte bine a doua modalitate de predare a cunoştinţelor. Răspunzătoare de această delimitare în asimilarea productivă/partial productiva sau neproductivă de informaţii la copii este şi dezvoltarea diferenţiată a ariilor corticale, a cortexului care corespunde stilului propriu de asimilare a informaţiilor, a stilului propriu de învăţare ce se accentuează pe parcursul şcolarităţii. În şcoli, în perioada actuală se insistă pe predarea cunoştinţelor conform stilurilor proprii de învăţare.
Este de recomandabil să se realizeze o mixtură între cele două tipuri de învăţare şi învăţarea de tip practic, pentru asigurarea unei egalizări a şanselor în educaţie pentru toţi copii, fie ei ,,vizuali”, ,,auditivi” sau ,,motrici”.